Notă pe marginea unui premiu

Emilia Ivancu

Sunt înștiințată de universitatea poloneză că am primit un premiu pentru activitatea de anul trecut desfășurată ca lector de limba și literatura română, primesc și hârtia azi, este un premiu meritoriu, după cum mi se spune. Nu fac această postare din trufie, ci pentru că azi este una dintre acele zile în care lucrurile par și sunt normale – educația și sistemul universitar (și aici mă refer la România, evident) ar trebui să fie și altceva decât o tracasare continuă, o umilire continuă, mai ales cu privire la disciplinele umaniste. De fiecare dată când vin în România, aud despre dezastrul pe care îl produce educația umanistă, despre cât de păguboase sunt filologiile, nu produc bani și gata. Și totuși, lucrurile cu adevărat importante sunt invizibile, gândiți-vă un pic... pe acestea unde le învățăm?! Spun și eu așa... și mă mai uit o dată la document...