'LOCUL UNDE VIN MORTII PENTRU A FI SARUTATI' – noul meu articol din Kanteletar, Literatura de Azi: 'Astfel de icoane și cruci ridicate în locuri în aer liber, sub copaci, lângă izvoare, acolo unde marchează nu moartea, nici măcar numai viața, ci puntea dintre ele unde ni se perindă morții și viii spre o continuă legănare în veșnicie îmi par și azi, precum în copilărie, semne ale unui univers în care biserica este bolta, coloanele copacii, iar tot ce mișcă în văzduh, toate cele văzute și nevăzute dau vieții un sens chiar și dincolo de limita ei vizibilă, chiar și acolo unde nu începe neapărat moartea, ci doar formele nevăzute ale unei veșnicii din care astfel alegem să facem parte, nu constrânși, nu cu amenințarea iadului ce are să ne ardă, ci sub semnul unui Isus ivit printre crengi înfrunzite, care reușește să zâmbească unui călător de dincolo de cununa-i de spini.'
Emilia Ivancu
